|
English
Dialectul istro-român, o
limbă pe cale de dispariţie
Synopsis
| Sound Clip |
Photo Album
© BBC-Romania.com
October 5, 2005
 Limba
română este în mare pericol de a rămâne fără dialectul istro-român. Este
vorba despre cel mai mic dintre cele patru dialecte ale limbii române.
Acesta este vorbit în prezent de mai puţin de 500 de persoane în regiunea
Istria din Croaţia. UNESCO a pus dialectul istro-român în cartea sa roşie
privind limbile cu cel mai mare pericol de dispariţie.
În prezent au mai rămas practic doar două
sate unde încă se mai vorbeşte în dialect: la Jeiani şi la Susnieviţa.
Este însă posibil ca dialectul istro-român
să mai fie salvat?
Istro-românii: ultimele două sate
Originea micii colonii româneşti din Istria
se pierde în negura istoriei. Specialiştii au în continuare controverse pe
această temă.
Cel mai probabil acum aproximativ 500 de
ani această populaţie românescă a fugit din calea turcilor şi a format
câteva mici localităţi la nord şi la sud de Muntele Ucka, în peninsula
Istria.
De-a lungul timpului dialectul istro-român
a fost puternic influenţat de limba croată vorbită de populaţia
majoritară.
Astăzi este mai greu de înţeles de un român
din România, însa oricine poate recunoaşte cu uimire fraze întregi
româneşti în limba pe care o vorbesc cei din satul istrian Jeiani sau la
Susnieviţa.
Dialectul istro-roman poate fi uşor
recunoscut prin înlocuirea sunetului "n" cu "r". Istromânii pronunţa spre
exemplu "bire" în loc de "bine", "spure" în loc de "spune".
După preluarea Istriei de către partizanii
lui Tito şi integrarea ei în Iugoslavia, mulţi dintre istro-români au
migrat în Statele Unite şi Italia. Numărul celor care au mai rămas s-a
micşorat îngrijorător.
Dar şi dintre aceştia unii au părăsit
satele natale şi şi-au găsit locuri de muncă mai bune în oraşe.
Pe de altă parte istro-românii au fost
pierdut orice posibilitate de educare în limba română sau în dialect.
În ultimii ani, autorităţile de la
Bucureşti au facut prea puţin pentru istro-români. Promisiuni de ajutor şi
acţiuni de protocol pompoase rămase fără nici un fel de rezultat este tot
ce a putut face România pentru istro-români.
Nici autorităţile croate nu au fost mai
darnice cu istro-românii.
"Dăm fonduri minorităţilor şi bineînţeles
că le vom da şi istro-românilor dacă se organizează şi le cer, ceea ce nu
e cazul istro-românilor", mi-a declarat şeful consiliului local al comunei
Kârstan de care aparţine şi satul istro-român Susnieviţa.
Până atunci în satele istro-române limba se
pierde în lipsa oricărei acţiuni de sprijin. Lipsesc publicaţiile,
lipseşte o staţie de radio, lipsesc seminarii şi cursuri.
În schimb istro-românii îl au pe Mauro şi
faimoasa lui formaţie folclorică locală "Zeianski Zvonciari" sau mai
precis "Clopotarii din Jeiani", cunoascută bine nu doar în Croaţia ci
chiar şi în lume.
Îmbracaţi cu tricouri de marinari, cojoace
ciobăneşti pe deasupra şi incinşi la brâu cu centuri de care atârnă
clopote mari, zvonciarii execută un fel de dans tribal. În sunetul
asurzitor al clopotelor ei colindă din casă în casă pentru a aduce tuturor
norocul.
Cei din formaţia "Clopotarilor din Jeiăni"
au cea mai importantă contribuţie practică la menţinerea dialectului
istro-român. Ei au tradus multe cântece din zonă în dialect şi le-au
imprimat pe un compact disc pe care îl oferă celor care doresc să îi
asculte.
"Nu este însă suficient pentru a evita
dispariţia dialectului", crede profesorul Petru Neiescu de la Institutul
de Lingvistică şi Istorie Literară din Cluj, care studiază dialectul
istro-român din 1962.
El este convins că dialectul istro-român nu
mai poate fi salvat ci poate cel mult, întârziată dispariţia lui.
Profesorul Neiescu crede că în 2-3 generaţii nimeni nu va mai vorbi în
dialect ci doar în limba croată.
Şi totuşi la Susnieviţa, pe stradă, am
găsit un copil care ajutat de tatăl său a putut să numere până la 10 în
dialect chiar dacă cifrele 8 şi 9 le spune în limba croată.
Vali Chifor
Source:
|