(Interviul a fost realizat in luna iulie, cu prilejul deplasarii reporterilor revistei „Formula AS” in Croatia: Oana-Cristina Popa, ambasadorul Romaniei la Zagreb)

- Ati fost numita in functia de ambasador la Zagreb in anul 2005. De mai bine de zece ani, nici un reprezentant al Ambasadei romane nu a pus piciorul prin satele istro-romanilor din Croatia. Dvs. stiti ceva despre existenta lor?

- Da, sigur ca da. Mai sunt doar trei sau patru sate, unde astazi sunt vreo 300 de locuitori, care mai vorbesc dialectul istro-roman. Se declara istro-romani, dar nu ca etnie, ci cultural. Ei sunt cetateni croati, dar se declara, din punct de vedere al originii, istro-romani.

- Lasand la o parte faptul ca nu sunt doar trei sate de istro-romani, ci douasprezece, dvs. ati fost vreodata acolo? V-ati interesat de problemele lor?

- Nu am fost niciodata. Dar intentionez sa ma duc. M-a invitat prefectul regiunii sa mergem impreuna, sa le facem o vizita istro-romanilor.

- Din partea Ambasadei a ajuns cineva acolo?

- Au fost doua colaboratoare ale Ambasadei. Am discutat posibilitatea de a face schimb cu niste copii care sa mearga la studii in Romania, dar sa vedem ce finantari vom avea. Am trimis si niste materiale cu Romania, dar ei au cerut carti romanesti, colectii de poezii. Noi, ca ambasada, nu avem asa ceva. Am solicitat la MAE (Ministerul Afacerilor Externe), dar nu am primit deocamdata nimic.

- Nu vi se pare formidabil ca niste oameni care nu au fost niciodata in Romania cer carti si colectii de poezii?

- Ba da. Am solicitat anul trecut cartile la Bucuresti si nu am primit nimic.

- Istro-romana e trecuta pe lista rosie a UNESCO, ca limba aflata pe cale de disparitie. Nu e normal ca autoritatile romanesti sa se implice in acest efort de salvare?

- Ba da, sigur. Dar noi ca ambasada nu putem sa le oferim mai mult decat sprijin moral.

- In ce consta el?

- Am sugerat MAE organizarea unor turnee cu ansamblurile folclorice de aici. A fost primul lucru pe care l-am propus cand am ajuns la Zagreb. Din pacate, n-au existat reactii, desi eu am informat ministerul despre aceasta „minoritate”. Personal, tot ce mi-a stat in putere sa fac am facut. Le-am trimis istro-romanilor materiale publicitare despre manastirile romanesti, albume cu Transilvania, iar cand am avut promovarea intrarii in UE, le-am mai trimis si alte brosuri. Asta a fost tot ce am putut face. Suntem o ambasada mica, nu avem centru cultural aici, nici macar atasat cultural nu avem. Postul exista, dar e vacant.

- Istro-romanii nu sunt o minoritate politica recunoscuta, dar pot fi ajutati ca minoritate culturala. Importanta culturala a acestui grup etnic este enorma pentru Romania. E ridicol sa-l tratati cu brosuri. De ce nu ii sprijiniti mai mult?

- Asta ar trebui sa faca autoritatile romane.

- Pai dvs. reprezentati autoritatile romane!

- Da... Dar sprijinul ar trebui sa il primim de la Bucuresti.

- Pe probleme de cultura nu exista tratat romano-croat. E in lucru de patru ani.

- Atunci cum se face ca minoritatea croata din Romania are scoli si gradinite?

- Croatii din Romania au reprezentant in parlament, sunt minoritate oficiala, mai numeroasa... Au sprijin de la guvernul lor: presedintele croat a fost la ei de doua ori, si premierul o data.

- Noi de ce nu facem acelasi lucru pentru istro-romani?

- Buna intrebare, dar eu nu pot sa va raspund. Se cunoaste bine la MAE aceasta problema. Eu nu am nici oameni, nici materiale suficiente ca sa fac ceva. In mod oficial, nu cred insa ca istro-romanii pot fi organizati precum croatii din Caras-Severin.

- Autoritatile croate au declarat in mod repetat ca sunt deschise la cooperare in privinta istro-romanilor, dar asteapta initiativa din partea oficialitatilor romane. Ar putea exista tensiuni? Ati intampinat dificultati in sensul acesta?

- Nu, nu exista tensiuni. Dupa cum v-am spus, eu am sesizat problema, dar de la Directia Relatii Culturale nu am avut nici un raspuns. Din exterior poate parea simplu, eu nu vreau sa ii scuz, dar lucrurile sunt mult mai complicate din punct de vedere administrativ. Nu stiu cum ar putea, pana la urma, statul roman sa sprijine o minoritate nerecunoscuta. E si o chestiune de procedura.

- Deci, ce sa le spunem cititorilor nostri? Ca unul dintre cele mai importante dialecte ale limbii romane dispare sub privirile atipite ale guvernului de la Bucuresti? Ca de obicei, sistemul ticalosit e de vina?

- Da, probabil e adevarat.

- Venim de la o conferinta care s-a desfasurat la Trieste. Lingvisti, cercetatori si intelectuali din mai multe tari europene au discutat despre importanta dialectului istro-roman. Toti considerau ca e vorba despre un muzeu al limbii romane. Din partea Ambasadei Romaniei la Zagreb nu a fost nimeni...

- Nu am stiut despre aceasta expozitie si despre conferinta. Nu m-a informat nimeni.

- De Fundatia „Decebal” ati auzit?

- Nu.

- Se afla la Trieste. Se ocupa de sapte ani de istro-romani. Expozitia lor despre istro-romani este cea mai mare organizata pana acum pe acest subiect. Au avut in prima zi peste 400 de vizitatori, si dupa trei zile, deja au primit invitatii pentru noi expozitii, pe doi ani de-acum inainte. Daca Romania va solicita aceasta expozitie, o va avea, cel mai devreme, peste trei ani... Daca va mai exista pana atunci...

- Nu stiu unde este aceasta expozitie. Nu m-a informat nimeni. Nu a venit nimeni sa imi ceara sprijinul sau sa ma intrebe ceva. Implicarea noastra nu a fost ceruta de nimeni.

- Nici pe americani nu i-a anuntat nimeni, dar ei au investit deja 400 de mii de dolari in cercetarea istro-romanilor.

- Am auzit de el, dar nu l-am vazut

- Au un palmares international impresionant. Sunt cel mai important grup folcloric din Croatia si ei, peste tot, spun ca sunt romani.

- Se poate. Eu nu i-am vazut.

- In tratatul semnat de Iliescu si Kucima in 1994, exista o specificatie clara, de colaborare pe plan cultural si de invatamant. De ce nu se respecta?

- Sunt simple declaratii politice. Ele trebuiau intarite prin acorduri bilaterale. Acord in domeniul invatamantului exista, dar in domeniul cultural nu exista. Nu se pot finanta programe cu el.

- Aspectul politic nu ar trebui sa impieteze asupra activitatilor dvs. Istro-romanii ar trebui sa fie o preocupare majora, sunt un fragment de istorie romaneasca. Un tezaur.

- Aveti dreptate, sunt un tezaur, dar eu nu pot sa fac nimic pentru ei. Nu am nici un fel de posibilitati materiale, nu pot sa fac mai mult ca ambasador. De un an de zile, astept un pachet cu carti de la Bucuresti. Daca aduceti dvs. carti, organizez eu donatiile. Sprijiniti-ma sa fac ceva pentru istro-romani si fac.