|
In Croatia, la Istroromani
Sibiu, 24 iunie 2008
Un grup de muzeografi ai Muzeului ASTRA a
efectuat o deplasare in Croatia, in scopul realizarii unui studiu despre
comunitatea istroromana. Este prima etapa dintr-un proiect finantat de AFCN si
coordonat de catre domnisoara Elena Potoroaca. Numele proiectului este
"Istro-romanii - consolidarea si permanentizarea valorilor si traditiilor" si se
va materializa printr-o expozitie, un film documentar, un volum de studii,
precum si un spectacol cu participarea unui ansamblu de dansuri traditionale din
localitatea Zejane.
Comunitatea istroromana este in continua scadere, ea
totalizand, in prezent, cateva sute de oameni. Nu exista o cifra exacta, din
cauza amestecului demografic si al lipsei unei campanii sustinute de promovare a
acestei comunitati. De asemenea, o parte importanta a acesteia a ales sa
traiasca in alte tari, Statele Unite ale Americii si Australia fiind tarile cel
mai frecvent mentionate de catre cei ramasi in locurile natale. Supravietuirea
comunitatii este uimitoare, dat fiind faptul ca ea nu a fost privita ca o
minoritate clar definita, si nici nu a fost integrata intr-un program serios de
protejare a limbii sau a valorilor traditionale. Adapostiti intr-o zona de munti
calcarosi, cu o padure bogata, nu departe de Marea Adriatica, oamenii acestia
si-au transmis, de secole, din tata in fiu, valorile care ii definesc. Cea mai
mare piedica pe care au intampinat-o a fost lipsa unor insitutii care sa le
apere in mod clar interesele si, mai ales, lipsa invatamantului in limba
materna. Istroromanii au invatat in croata sau in italiana, cele doua limbi
avand influente majore asupra vocabularului dialectului lor.
Istroromanii nu se cred nici romani, nici croati,
nici italieni. Ei sunt, pur si simplu, istroromani. Relatiile cu croatii sunt
foarte bune, existand foarte multe familii mixte - am fost placut surprinsi de
faptul ca multi dintre croatii si croatele casatoriti cu istroromani le-au
invatat limba. De-a lungul timpului, traditiile lor, limba si conditiile in care
traiesc au fost studiate de cercetatori din mai multe tari. Merita mentionate
eforturile cercetatorilor Goran Filipi si Petru Ratiu, alaturi de cercetatori
din Cluj-Napoca, Arad, Timisoara sau Suceava. Din zona mass-media, o vizita
recenta despre care localnicii vorbesc cu placere este cea a jurnalistilor de la
revista "Formula AS".
Dialectul istroroman este trecut, de catre UNESCO,
pe lista limbilor in pericol. De asemenea, Ministerul croat al Culturii a
declarat, in august 2007, dialectul istroroman drept un bun cultural nematerial
si l-a inclus in "Lista bunurilor culturale nemateriale protejate". Intalnirile
cu ambasoadoarea Romaniei in Croatia, doamna Cristina Popa, cu primarul comunei
Matulji, domnul Bruno Frlan si cu Directorul cultural al regiunii Istria, domnul
Mladen Dusman, ne-au convins ca exista un interes crescut pentru comunitatea
istroromana si ca pot fi sustinute initiative de genul celei demarate de catre
Complexul National Muzeal ASTRA. Tuturor acestor oficialitati le-am prezentat
ideea unei Scoli de Vara, in cadrul careia sa fie realizate cursuri in dialectul
istroroman si ateliere in care locuitorii din zona sa fie stimulati sa scrie in
propria lor limba. Ar fi prima institutie de invatamant in istroromana si suntem
optimisti in privinta efectelor pe care le poate aduce, mai ales daca vom reusi
sa realizam acest proiect pe termen lung.
Istroromanii traiesc, in principal, in doua sate:
Zejane si Susnevita, la cateva zeci de kilometri de orasele Opatija, Rjeka si
Pula. In aceste orase au lucrat sau lucreaza, pastrand insa, in general, un
oarecare interes si pentru agricultura, in ciuda unui teren nu foarte generos.
Multi dintre ei dispun de utilaje moderne si practica o agricultura avansata.
Drumurile sunt foarte bune - o caracteristica a Croatiei, in general -, pana si
cea mai mica straduta din sat fiind asfaltata. Impresia generala este aceea a
unei comunitati rurale aflate intr-o permanenta relatie cu orasul. De altfel,
magazinele sunt foarte putine in sate, oamenii deplasandu-se constant in orase
pentru aprovizionare. Pe langa satele mentionate, exista familii de istroromani
si in localitati precum Matulji, Mune, Sucodru, Nova Vas, Labin si altele.
Un aspect aparte al zonei - al Istriei, in general
-, il reprezinta urmele razboiului. Sute de case sunt abandonate, multe dintre
ele fiind in parte daramate sau stand sa se prabuseasca in orice moment.
Materialul de constructie specific zonei este piatra, ea fiind utilizata si
pentru anexele din gospodarie si chiar pentru a ingradi un lot sau altul - in
afara satului, spatiul de langa case este, in cea mai mare parte, deschis.
Exista foarte putine traditii active, ele fiind
legate, in cea mai mare parte, de sarbatori crestine - Sfantul Andrei, inceputul
postului etc. Localnicii organizeaza un carnaval si au un grup folcloric cu un
repertoriu propriu si cu un costum oarecum asemanator, din punct de vedere
coloristic, dar si simbolic, cu cel al calusarilor de pe la noi.
Oamenii nu spun ca vorbesc istroromana, ci un
dialect numit "zejanski" - in localitatea Zejane - sau "vloaski" - in Susnevita
si in celelalte localitati. Sunt foarte ospitalieri, lipsiti de tensiune sociala
sau de alt fel si dornici de a vorbi cu romanii. Curiosi sa stie cuvinte
romanesti, pun intrebari si fac comparatii cu propriul vocabular. Dialogul cu ei
reprezinta prilejul unui studiu lingvistic extrem de interesant, cu atat mai
mult cu cat cei mai multi vorbesc si croata si italiana. Cativa vorbesc engleza,
germana si chiar un dialect croat din regiune. Semne ale vizitelor altor grupuri
de romani exista la tot pasul, localnicii aratandu-ne carti, reviste, discuri
sau casete audio in limba romana. Materialul scris este, insa, aproape in
totalitate, nefolosit, fiindca ei au folosit dialectul istroroman numai la
nivelul conversational. Nu scriu si nici nu citesc in istroromana sau in romana.
Reprezentantii Muzeului ASTRA s-au intors cu un
important material documentar: zeci de interviuri cu localnicii, schite ale
asezarilor si ale tipurilor de arhitectura, observatii legate de costumul
traditional, de muzica si de viata comunitatii, cateva mii de fotografii cu
oameni si locuri. Prima etapa a proiectului a fost, asadar, rodnica. In lunile
care urmeaza, toata aceasta documentatie va fi studiata in amanunt si se va
trece la celelalte etape: expozitia, concertul, colectia de articole si filmul
documentar. Proiectul de cercetare a comunitatii istroromane nu reprezinta un
demers izolat, muzeografii Complexul National Muzeal ASTRA, sustinuti de catre
Directorul General al institutiei, domnul prof. dr. Corneliu Bucur, manifestand
un interes deosebit pentru existenta comunitatilor romanesti din afara
granitelor tarii.
Ovidiu Baron
ovidiu.baron@muzeulastra.ro
office@muzeulastra.ro
https://www.muzeulastra.ro
Source:
|