|
Din nou despre
istroromani
 Doamna
VIORICA BALTEANU este profesor universitar doctor la Universitatea
de Vest din Timisoara, istoric literar, traducator si lingvist.
Domeniile sale predilecte de cercetare sunt italienistica si
dialectele sud-dunarene ale limbii romane. I-am adresat cateva
intrebari in legatura cu istroromanii, o preocupare constanta a
revistei "Formula AS"
Un exod de proportii biblice
- In urma cu trei ani, revista
noastra a efectuat o calatorie in Croatia, pe urmele istroromanilor,
fratii nostri istorici, aproape uitati. Cum ati ajuns sa va
apropiati de aceasta tema?
- Am avut norocul unor dascali
exceptionali, la Facultatea de Filologie timisoreana, in rastimpul
1965-1970. Pe seama temei in discutie, tin sa evoc incitantele
seminarii de dialectologie tinute de domnul Vasile Fratila, in
prezent, cel mai important cercetator al dialectului istroroman. Pe
atunci, in Peninsula Istria vietuiau cam doua mii de istroromani. Au
mai ramas cateva sute. Cei mai multi pribegisera in ultimele luni
ale conflagratiei mondiale, spre a nu-si gasi sfarsitul in foibe,
dar si de teama altor forme de prigoana. Altii au plecat in
deceniile urmatoare, in cautarea unui trai mai bun. Destinatia
principala a fost Italia, insa si alte tari europene. Puternice
comunitati istroromane exista si in America de Nord, in Australia.
- Multi cititori nu cunosc
termenul foiba...
- Din nefericire, exista si verbul a
infoiba. In teritoriul despre care vorbim, zona carstica, cu un fel
de crevase foarte adanci, numite local foibe, si-au aflat tragicul
sfarsit multi italieni si istroromani. Vreo zece mii. Sarbii au
operat ceea ce se numeste in termeni foarte cinici "curatenie
etnica". Era ucis prin impuscare un "inamic" din randul populatiei
civile, altul era ranit, ambii legati fedeles unul de altul si
aruncati in foiba, care putea atinge chiar si profunzimea de 200 de
metri. Nimeni nu avea permisiunea de a-l salva pe cel inca viu. S-a
produs un exod de proportii biblice, peste 300.000 de oameni de pe
Coasta Dalmata refugiindu-se in afara teritoriului ce urma sa se
numeasca, pret de o jumatate de veac, Iugoslavia. Sunt rani foarte
dureroase, redeschise de razboiul balcanic din deceniul trecut.
Milioane de oameni, pe care acea tragedie i-a atins direct, ne sunt
contemporani. Supravietuitori, frati, fii, nepoti, stranepoti ai
acestora, prieteni.
- Cum reusiti sa va intelegeti cu
istroromanii?
 -
Le pricep in mare masura dialectul, dar ne intelegem chiar fara nici
o dificultate in limba italiana. Multi istroromani fac naveta in
Italia, unii au studiat acolo. Foarte buni cunoscatori ai
dialectului sunt, in schimb, profesorii Vasile Fratila si Richard
Sarbu, de la Universitatea de Vest din Timisoara, profesorul Petru
Neiescu, de la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca,
profesorul Nicolae Saramandu, din Bucuresti, doctorul Emil Petru
Ratiu, de la Roma.
Tot italiana a facut posibila si
apropierea de fascinantele realitati istroromanesti (acesti
frati ai nostri traiesc in apropierea Marii Adriatice, in cateva
sate de pe Monte Maggiore (Ucka Gora), in Croatia) a sotilor
Ervino Curtis si Elena Pantazescu. Sotii Curtis detin o
impresionanta colectie de documente, carti, obiecte, ce
marturisesc lucruri uimitoare despre istroromani. Au organizat
manifestari internationale de anvergura, prin care au readus in
atentia institutiilor europene si a specialistilor aceste
tematici. O destul de recenta manifestare stiintifica importanta
s-a desfasurat intre 16 iunie si 16 iulie 2007, cand in palatul
Costanzi al Primariei din Trieste, peste 3.000 de vizitatori din
toata lumea au examinat cu uimire zecile de exponate,
beneficiind de explicatiile lui Ervino Curtis, care este si un
poliglot redutabil.
- Ce trebuie facut pentru ca
dialectul sa nu dispara curand?
- Nu este simplu. Istroromanii insisi
trebuie sa constientizeze ca sunt o realitate unica, un miracol
istoric. Stramosii lor au plecat din Maramures (dialectul prezinta
fenomenul rotacismului, ca si graiul maramuresean), se spune in
teoria cea mai acreditata. Acest lucru s-a petrecut in urma cu opt
secole. S-au asezat langa Adriatica si pe insula Veglia, au
supravietuit acolo, ocupandu-se cu oieritul, albinaritul, unii au
fost carbunari. Pregateau carbunele de lemn si il duceau spre
comercializare la Trieste si in alte locuri. Intre cele doua
razboaie mondiale, Regatul Romaniei a finantat punerea in functiune
a unei fabrici de postav. A fost un rastimp fast pentru istroromani,
insa curmat de nenorocirile razboiului. De cativa ani, dialectul
istroroman ocupa locul 21 pe lista intocmita de Consiliul Europei:
numai alte patru idiomuri de pe continent sunt mai periclitate sa
dispara, pe termen scurt, inaintea acestui dialect. Putini tineri il
mai invata. Ba, unii il cunosc, dar se sfiesc (nu vreau sa cred ca
se tem) sa-l vorbeasca in public. Ce tragic!
Intre a fi si a nu fi
- Expozitia de la Trieste a fost adusa si in Romania, un eveniment
in care ati fost implicata direct.
 |
|
Carbunareasa istroromanca, intr-o gravura de
epoca |
- Intr-adevar, intre 7-21 mai 2008, am
izbutit sa aducem expozitia si in Romania, la Muzeul de Arta din
Timisoara. Vernisajul a fost memorabil, onorat de prezenta unor
intelectuali de seama. Au fost cu noi si doi fruntasi istroromani:
Mauro Doricici si Vilim Sancovici. Intre 2-4 iulie, Grupul folcloric
Zvoncari (Clopotarii) din Jaieni (Zejane) au fost primiti cu multa
caldura de publicul timisorean, la Festivalul Inimilor. La ambele
evenimente a tinut sa fie de fata cercetatoarea Ramona Elena
Potoroaca, de la Muzeul Astra din Sibiu, care s-a si deplasat in
Istria, in acea vara. Domnul prof. dr. Corneliu Ioan Bucur, fostul
director al Muzeului sibian Astra, a organizat in 5-6 septembrie
2008 trei semnificative momente de cultura inalta: vernisarea
expozitiei lui Ervino Curtis, o sesiune stiintifica in colaborare cu
Universitatea de Vest timisoreana si un spectacol al Clopotarilor,
in Piata Mare a urbei de pe Cibin. Din partea Ambasadei Croatiei la
Bucuresti, a participat domnul consilier Tomislav Vlahutin. O
delegatie de croati din Romania a venit de la Carasova. Cu totii
le-au explicat istroromanilor ca ei insisi trebuie sa solicite, in
scris, autoritatilor croate recunoasterea comunitatii lor. De fapt,
ei exista, dar... nu exista. Croatii din preajma Resitei au scoli in
limba materna, un Centru Cultural splendid, un reprezentant in
Parlament. Istroromanii nu au nimic, nici macar nu sunt recunoscuti
ca entitate etnica si lingvistica. Mai exista o modalitate concreta
de a-i sprijini. Ervino Curtis organizeaza excursii cu autocarul, de
cativa ani. Duminica dimineata, grupul pleaca de la Trieste, se
merge la liturghie (istroromanii au trecut la catolicism de multa
vreme), se fac drumetii prin padure. La pranz, musafirii se
ospateaza din bucatele proaspat preparate de localnici, inchina un
pahar de vin curat din productia satenilor. Viziteaza localitatile
din zona, sporovaiesc cu gazdele, iar pe inserat, se intorc la
Trieste.
Petrec o zi de neuitat, platind un
pret cu totul modic. Ei bine, niste operatori turistici
inteligenti din Romania ar putea include macar o jumatate de zi
din pachetul de vacanta pe Coasta Dalmata, acolo printre
istroromani, adaugand o pretioasa componenta culturala
sejurului. Localnicii sunt ospitalieri, au case frumoase, cu
utilitati moderne. Tinerii istroromani vorbesc bine italiana,
engleza, pe langa limba croata.
 |
| Urme
romanesti: opinci, itari, laibar |
|
|
- S-a afirmat ca ar exista si in Slovenia, o alta
tara fost iugoslava, urme de istroromani.
- Afirmatia a fost facuta de Vlad
Cubreacov, intr-un interviu, si am tinut sa ne convingem si noi
daca exista sau nu istroromani ori amintiri despre ei in satele
Grobnic si Polijane, de langa Capodistria (Koper). Tentativa
noastra de a afla cum stau lucrurile a fost concretizata de
domnul profesor Stanciu, lectorul roman de la Universitatea din
Ljubliana, care, impreuna cu studenti ai Domniei sale, s-a
deplasat, in luna septembrie, in cele doua mici localitati de
munte, unde nu au gasit nici macar amintiri despre istroromani,
desi inclusiv cercetatori din Austria si din alte tari socotesc
ca investigatiile lingvistice in Slovenia inca nu trebuie
abandonate. In primavara acestui an, Regiunea Istria din
Slovenia a finantat un DVD dedicat dialectului istroroman.
Realizare laudabila, dar bizar este ca acesta e prezentat,
inclusiv pe Internet, ca dialect... romanic, iar nu ca dialect
romanesc, desi insusi numele dialectului este foarte explicit,
fiind si singurul termen acreditat de comunitatea stiintifica
internationala in ansamblul sau.
Doresc sa subliniez un lucru
exceptional. Anul acesta, cu prilejul unui seminar
international, am avut privilegiul de a-l ovationa pe Dario
Masusic, un muzician de mare finete, un redutabil specialist in
arheologie muzicala, avand cultura foarte solida. Fiecare cantec
cules de el este interpretat cu acompaniament de chitara si de
instrumente traditionale vechi. Ei bine, ce emotie uimitoare a
fost sa-l auzim cantand o frumoasa balada de dragoste in dialect
istroroman. Dupa excelentul recital, am stat de vorba. Stie
enorm de multe lucruri despre folclorul nostru, ar dori sa vada
si sa reconstruiasca instrumentele vechi duse de Theodor Burada
la Iasi, in urma cu 120 de ani.
Responsabilitati uriase
- Aveti o energie profesionala de invidiat, mai ales
pentru aceste vremuri de criza, cand totul pare blocat.
Ce mai aveti in agenda?
 |
| Costume
asemanatoare celor purtate in zona Codru -
Cluj |
- De Ziua Latinitatii, in 15 mai 2010,
ca romanista, am in vedere organizarea Simpozionului international
Meglenoromanii - ieri si azi, la care vor participa reprezentanti ai
tuturor comunitatilor romanesti din statele din vecinatatea
Romaniei. Domnul rector Ioan Talpos este un mare iubitor al
calitatii actului didactic, pe care il vede, pe buna dreptate,
desfasurat in indisolubila legatura cu activitatea stiintifica, cu
activitatea culturala, in sens amplu. Vom putea conta mereu pe
sprijinul Domniei sale, ca si pe acela al doamnei decan Otilia
Hedesan. Ca italienista, voi fi alaturi de colegii din tara si din
strainatate, spre a marca prin contributii stiintifice aniversarea
Catedrei de Limba Italiana de la Universitatea din Bucuresti, ce
implineste un secol, in aceste zile. Desigur, am si carti si studii
sub tipar, ca autor si ca traducator. Ma bucur enorm ca functioneaza
excelent Masterul nostru Civilt italiana e cultura europea,
frecventat si de studenti de la universitati italiene partenere.
Rezultatele studentilor - materializate in prestigioase premii
internationale si la nivel national - ne dau satisfactii deosebite.
Spre a progresa in continuare, ne asteapta multa munca, de care nu
ne temem, nici eu, nici tinerii mei colaboratori. Prestigiul
Romaniei in lume, ca si respectul posteritatii depind, in foarte
consistenta masura, de clarviziunea si munca neobosita a
intelectualitatii responsabile, de la care ar fi bine sa ia pilda si
politicienii. Eu nu voi lipsi de la vot. Soarta tarii mele, viitorul
urmasilor nostri trebuie sa ne intereseze in cel mai inalt grad.
Aurora Petan
Source:
- Formula AS, Anul 2009,
Numarul 892 -
https://www.formula-as.ro/2009/892/mica-enciclopedie-as-27/din-nou-despre-istroromani-11787
|