|
Istroromanii din
Croatia saluta introducera problematici lor in declaratia comuna
romano-croata din 28 Ianuarie 2011
Luni, 07 Februarie 2011
Zagreb, Croatia/Romanian Global News
 Intr-o
scrisoare facuta publica, presedintele Asociaţiei culturale istroromâne
„Andrei Glavina", Emil Petru Ratiu, saluta mentionarea pentru intaia oara a
istroromanilor intr-o declaratie comuna a primilor ministrii din Romania si
Croatia, transmite Romanian Global News.
"Abandonarea gravă a comunităţii istroromâne de
către toate guvernele româneşti precedente, până la Domnul Emil Boc, a dus
şi la menţinerea în post la ambasada de la Zagreb, a unor precedenţi
ambasadori incapabili, fără niciun interes pentru conaţionalii noştri din
Istria", e arata in scrisoarea asociatiei istroromane.
Romanian Global News publica textul integral al scrisorii asociatiei "Andrei
Glavina":
"Salutăm cu mare satisfacţie menţionarea pentru
întâia oară a Istroromânilor de către primul ministru al României şi
recunoaşterea explicită a importanţei lor pentru limba şi naţiunea mamă, în
Declaraţia comună româno-croată din 28 ianuarie 2011.
Abandonarea gravă a comunităţii istroromâne de
către toate guvernele româneşti precedente, până la Domnul Emil Boc, a dus
şi la menţinerea în post la ambasada de la Zagreb, a unor precedenţi
ambasadori incapabili, fără niciun interes pentru conaţionalii noştri din
Istria.
Aceasta a facilitat aplicarea formulei –„divide
et impera"- de despărţire a Românilor din Balcani de poporul român, prin
născocirea lingvistică pusă la punct în Serbia, de împărţire în Valahi şi
Români a fiilor aceluiaşi popor, pentru a-i slăbi şi desnaţionaliza mai
uşor, încercându-se în ultimul timp, de către unii şi în Croaţia, eliminarea
sintagmei „istroromâni", justificată de endoetnonimul documentat istoric de
„Rumări" şi înlocuirea sa cu acela de „Vlasi". În acest fel, Istroromânii
devin un popor fără legătură de limbă şi istorie cu ceilalţi Români,
justificându-se lipsa lor de recunoaştere legală şi de drepturi, fiind mai
uşor de asimilat de către naţiunea majoritară.
Apreciem de aceea că ar fi necesară susţinerea
de către guvernul român a unei desbateri pe această temă, contra acelor
falşi „specialişti" care neagă termenul de istroromân, de convocat chiar în
Croaţia, stat democratic, cu întrunirea a specialişti care au studiat
istoria şi filologia istroromânilor şi examinarea ei şi de Academia Română,
cel mai înalt for cultural competent. (Vezi memoriul nostru înaintat la 30
iulie 2010 guvernului şi Academiei române.)
Apreciem deasemeni că „sprijinul din partea
autorităţilor croate pentru conservarea acestui bun cultural comun" care „
va fi extrem de apreciat de România" trebuie să se facă prin aplicarea
strictă a standardelor europene, a „Chartei europene a limbilor regionale
sau minoritare", prin introducerea dialectului şi a limbii literare în
programul de învăţământ şcolar, aşa cum este preconizat şi în Proiectul de
Rezoluţie Nr. 11595, depus de deputatul în Adunarea parlamentară a
Consiliului Europei, Dl. Vlad Cubreacov –„La situation culturelle difficile
de la minorite istroroumaine particulierement menacee"-, iar nu prin
pseudosoluţii, tip „Vlasi", de reducere a Istroromânilor la o comunitate
folcloristică, sau de muzeu, aşa cum încearcă unii să o facă.
Considerăm deasemeni că este necesară
monitorizarea din partea guvernului român - la care prin experienţa pe care
am acumulat-o, dacă este necesar, ne putem da contribuţia- pentru evaluarea
sprijinului real acordat comunităţii istroromâne din Croaţia, în acord cu
standardele europene ale Chartei limbilor regionale sau minoritare şi cel
acordat în România minorităţii caraşovene croate.
Ne exprimăm convingerea că, astfel cum afirmă
Domnul Prim Ministru Emil Boc, comunitatea istroromână este „un bun cultural
comun" al Croaţiei şi al României, chiar al Europei, şi salvarea ei este o
sarcină de onoare, atât a Croaţiei cât şi a României, care trebuie să o
asiste prin personal didactic, manuale şcolare, etc., pentru a menţine în
continuare prezenţa ei."
Emil Petru Raţiu, Preşedinte al Asociaţiei
culturale istroromâne „Andrei Glavina"
Romanian Global News precizeaza ca Istroromânii reprezintă o comunitate
romaneasca de circa 3.000 de locuitori din vestul Croaţiei. În propriul
dialect ei se numesc rumâri, însă istroromânii de la sud de Şuşneviţa au
adoptat endominul de "vlaşi".
Cunoscuţi de localnici sub numele ciribiri şi de
către filologi ca vlahii din Istria, locuitorii acestor sate sunt
remarcabili pentru supravieţuirea lor lingvistică. În ultimul secol numărul
acestora a scăzut de la 10.000 la doar 3000, şi aceştia fiind ameninţaţi cu
asimilarea. Astăzi există o mică diasporă istro-română în oraşul italian
Trieste din nordul peninsulei Istria şi o altă diasporă care nu depăşeşte
500 de persoane în SUA, concentrată la New York. Există un număr de câteva
zeci de istro-români răsfiraţi în Canada, Australia şi Noua Zeelandă.
Istroromânii sunt concentraţi în special în opt
localităţi din partea croată a peninsulei Istria şi în două localităţi din
partea slovenă a peninsulei. În Croaţia este vorba de satul Žejane/Jeiăni
(cel mai mare dintre ele, situat la nord de Muntele Mare sau Maggiore/Učka)
din plasa Mune, judeţul (županija) Primorsko-goranski, precum şi de satul
Šušnjevica/Şuşneviţă sau Val d'Arsa şi cătunele Brdo/Bârda,
Jesenovik/Sucodru, Nova Vas/Nosela, Kostračani/Costerceani, Letaj/Letai şi
Zankovci din plasa Kršan/Crişan, judeţul (županija) Istria, iar în Slovenia
este vorba de localităţile Golac şi Polijane. Multe surse vorbesc şi despre
alte localităţi din peninsula Istria, cum ar fi Dolinšćina, Draga, Dražina,
Gradinje, Grobnik, Jelavići, Miheli, Trkovci, Perasi, în care există astăzi
vorbitori ai dialectului istro-român. Se mai cunoaşte că acum şapte decenii
existau vorbitori ai acestui dialect şi în alte sate sau cătune din
peninsulă, cum ar fi: Munc, Liubici, Brig, Banascra, Mune Mare, Negri,
Schilazzo, Santa Lucia, Ceravizzo, Cărbune, Cărniţa, Stara Guna, Corte Alba,
Vlaşca, Vlahi, Fărăgun, Cătun, Cepici, Liţul, Runchi, Tupliţe, Cuculeani,
Rumeri, Romania, Vale, Vlahobreg, Vodiţe şi altele. Toponimia peninsulei ne
demonstrează însă o prezenţă masivă a istro-românilor în evul mediu: două
aşezări cu denumirea Romania, altele unsprezece cu denumirea Cătun, apoi
Vlasici, Vlascova, Volosca, Vlahova, Rumeni, Spinei, Murari, Sugari,
Ciobani, Ciubănici, Ierbulişte, Bolobani, Bolovani, Buzet, Sărman,
Floricici. În 1896, Teodor T. Burada publica o listă de 114 localităţi sau
cătune istriote populate altădată de români şi care îşi pierduseră în
secolul XIX limba maternă, dar mai păstrau un şir de caracteristici etnice
româneşti. Primul istoric care i-a descris pe istro-români a fost triestinul
Manarutta, cunoscut ca Fratele
Irineo della Croce. El scria în 1698 că
aceştia aveau „o limbă proprie a lor similară limbii române. De aceea, ei se
numesc între ei, în propria lor limbă, Rumeri" şi că locuiau până la porţile
Triestului, la Opicina, Trebaciano şi Gropado. De asemenea, până în secolul
XIX istro-românii mai locuiau într-un număr destul de mare şi în insulele
Veglia/Krk şi Cherso/Cres din Marea Adriatică. Românii de pe aceste insule
sunt complet asimilaţi. Tot mai mulţi cercetători şi ziarişti români sau
străini care au vizitat Istria confirmă că numărul vorbitorilor de
istro-română scade vertiginos şi alarmant, aceştia fiind într-un stadiu
avansat de deznaţionalizare.
Source:
- Romanian Global News -
https://www.rgnpress.ro/categorii/analize-interviuri/435-istroromanii-din-croatia-saluta-introducera-problematici-lor-in-declaratia-comuna-romano-croata-din-28-ianuarie-2011.html
|