Anul I, Nr. 9-10, Septembrie-Octombrie 2014

Presa - mijloc de supravieţuire în istorie

O revistă în dialectul istro-român:

„Scrisore către fraţ rumeri"
(Scrisoare către fraţii români)

English

[Source: Buletin de ISTORIA PRESEI, Director: Constantin Poenaru, ISSN 2359 - 778X, ISSN-L 2359  - 778X, pg. 6:

Se cunoaşte de multă vreme rolul deosebit de important pe care îl joacă presa ca izvor de informaţii despre trecutul societăţii. Nu toţi istoricii admit aceasta însă, în ciuda faptului că s-au scris şi se scriu numeroase studii bazate pe cercetarea anumitor publicaţii dintr-o perioadă determinată, privind anumite evenimente sau personalităţi. Or, este ştiut că presa este mijlocul de comunicare care oglindeşte cel mai fidel starea politico-economică a vremii, organizarea socială, cultura şi modul de a fi al unui popor la un moment dat.

Prin datele pe care le pune la dispoziţia cititorilor şi prin limba în care comunică, presa este şi un mijloc de supravieţuire în istorie, de mărturie, fie şi nu întotdeauna foarte obiectivă, asupra vremurilor parcurse. Cine vrea să afle ce s-a petrecut acum zece, cincizeci sau o sută de ani în urmă, poate răsfoi colecţiile ziarelor şi revistelor apărute la timpul respectiv. Materialele din presa scrisă, dar mai nou şi din cea audio-vizuală, au aceeaşi greutate probatorie pentru istorie ca şi uneltele de silex, de cupru sau de fier, ca şi monezile emise de diverşii domnitori, ca şi inscripţiile de pe pietrele tombale sau pisaniile bisericilor, ca şi orice piesă arheologică scoasă din pământ sau ca vechile hrisoave descoperite în arhive.

În plus, materialele publicate în presă depun "mărturie" despre limba vorbită într-o anumită epocă, despre schimbările petrecute peste ani în morfologia şi topica frazei, în vocabularul folosit. Când o publicaţie - ziar, revistă sau carte - e scrisă într-o limbă mai rară sau pe cale de dispariţie, aceasta constituie o cale prin care se încearcă salvarea acelei limbi de la dispariţie, făcând-o cunoscută unei multitudini de cititori.

Acesta este cazul şi revistei Scrisore către fraţ rumeri [Scrisoare către fraţii români], scrisă şi tipărită în dialectul istro-român la Trieste, în Italia, sub egida şi pe spezele Asociaţiei culturale istroromâne „Andrei Glavina", înfiinţată în 1994.

Istroromânii reprezintă astăzi o comunitate pe cale de dispariţie de circa 300-1.500 (după unele surse maxim 3.000) de locuitori din vestul Croaţiei. Sunt înrudiţi cu românii. Bazându-se pe anumite particularităţi ale dialectului vorbit de ei, există păreri conform cărora istroromânii provin din zona Crişanei, Maramureşului sau Banatului. Numiţi fie rumeri, fie vlahi sau vlaşi, fie ciribiri, au mai rămas doar câţiva, fără şcoli, fără cărţi şi ziare sau reviste, fără un cadru prielnic folosirii şi cultivării dialectului lor, istroromânii tind să dispară în istorie, ca atâtea alte popoare şi limbi.

Datorită unor entuziaşti din mica diasporă istro-română de la Trieste (nordul peninsulei italice), adunaţi în jurul Asociaţiei "Andrei Glavina", încă de acum 20 de ani a început să apară o revistă în dialectul istro-român intitulată Scrisore către fraţ rumeri [Scrisoare către fraţii români], tipărită şi difuzată cu mare greutate. Printre cei care au lucrat efectiv la realizarea acestei publicaţii putem aminti pe Corrado Clănaţ (Clagnaz) şi Emil Petru Raţiu, un medic-scriitor român stabilit în Italia din 1969. O altă susţinătoare este şi doamna Maria Luisa (Marisa) Ciceran din SUA, unde ar mai trăi vreo 500 de istro-români, dar care aproape că şi-au uitat originile, limba.

Revista amintită se difuzează din mână în mână, cu mari greutăţi, este trimisă prin poştă la fiecare presupus vorbitor sau măcar cunoscător de istro-română, atît din Italia, SUA, cât şi din satele din jurul localităţilor Suşneviţa şi Jăian din actuala Croaţie.

"Situaţia se prezintă tragic - recunoaşte Emil Petru Raţiu într-un interviu publicat în revista Orizonturi culturale italo-române, nr.2 din februarie 2012 - deoarece copiii şi tinerii aproape nu mai vorbesc limba, iar dintre vorbitorii care erau acum 15 ani, o jumătate, circa, s-au stins. Calea, pe care de 15 ani o susţin şi o invoc, este ca Statul român să ceară Croaţiei punerea în aplicare a Tratatului româno-croat din 1994 şi pentru Românii din Istria, aşa cum tratatul este aplicat pentru Croaţii -Caraşoveni - din România, îngăduind acelor puţini copii istro-români care au rămas să beneficieze de cursuri, fie ele şi facultative, de dialect şi limbă română, precum şi înfiinţarea unui cămin cultural la Suşneviţa şi, respectiv, la Jeiăn."

Google translation:

The press - a means of survival in history

A magazine in the Istro-Romanian dialect:

"Letter to the Romanian brother"
(Letter to the Romanian brothers)

Română

The very important role that the press plays as a source of information about the past of society has long been known. However, not all historians admit this, despite the fact that numerous studies have been written and are being written based on the research of certain publications from a certain period, regarding certain events or personalities. Or, it is known that the press is the means of communication that most faithfully reflects the political and economic state of the time, the social organization, the culture and the way of being of a people at a given moment.

Through the data it makes available to readers and the language in which it communicates, the press is also a means of survival in history, of testimony, even if not always very objective, about the times. Anyone who wants to know what happened ten, fifty or a hundred years ago can browse the collections of newspapers and magazines published at that time. The materials in the written press, but more recently in the audio-visual one, have the same probative weight for history as the flint, copper or iron tools, as well as the coins issued by the various rulers, as well as the inscriptions on the tombstones or the inscriptions. churches, like any archeological piece excavated from the ground or like the old deeds discovered in the archives.

In addition, the materials published in the press bear "testimony" about the language spoken in a certain epoch, about the changes over the years in the morphology and topic of the phrase, in the vocabulary used. When a publication - newspaper, magazine or book - is written in a rarer or endangered language, it is a way of trying to save that language from extinction, making it known to a multitude of readers.

This is also the case with the magazine Scrisore către fraţ rumeri [Letter to the Romanian brothers], written and printed in the Istro-Romanian dialect in Trieste, Italy, under the auspices and at the expense of the Istro-Romanian Cultural Association "Andrei Glavina", founded in 1994.

The Istro-Romanians today represent an endangered community of about 300-1,500 (according to some sources a maximum of 3,000) inhabitants in western Croatia. They are related to the Romanians. Based on certain peculiarities of the dialect spoken by them, there are opinions according to which the Istro-Romanians come from the area of ​​Crişana, Maramureş or Banat. Named either Rumers, Vlachs or Vlachs, or Cyribis, there are only a few left, without schools, without books and newspapers or magazines, without a framework conducive to the use and cultivation of their dialect, the Istro-Romanians tend to disappear in history, like so many other peoples and languages.

Thanks to some enthusiasts from the small Istro-Romanian diaspora from Trieste (northern Italian peninsula), gathered around the "Andrei Glavina" Association, a magazine in the Istro-Romanian dialect entitled Letter to Brother Rumeri began to appear 20 years ago [ Letter to the Romanian brothers], printed and distributed with great difficulty Among those who actually worked on this publication we can mention Corrado Clănaţ (Clagnaz) and Emil Petru Raţiu, a Romanian doctor-writer established in Italy since 1969. Another supporter there is also Ms. Maria Luisa (Marisa) Ciceran from the USA, where about 500 Istro-Romanians live, but who almost forgot their origins, their language.

The mentioned magazine is disseminated from hand to hand, with great difficulty, it is sent by mail to every supposed speaker or at least connoisseur of Istro-Romanian, both from Italy, USA, and from the villages around Susnevita and Janian in present-day Croatia.

"The situation is tragic - admits Emil Petru Raţiu in an interview published in the magazine Orizonturi culturale italo-române, no.2 of February 2012 - because children and young people almost no longer speak the language, and among the speakers who were 15 years ago, a about half of them went out. The path, which I have been supporting and invoking for 15 years, is for the Romanian state to ask Croatia to implement the Romanian-Croatian Treaty of 1994 and for the Romanians in Istria, as the treaty is applied for Croats -Caraşoveni- from Romania, allowing those few Istro-Romanian children who remained to benefit from courses, even optional ones, of Romanian dialect and language, as well as the establishment of a cultural home in Susnevita and, respectively, in Jeiăn."

Main Menu

Created: Sunday, July 17, 2022, Last Update: Thursday, December 01, 2022
Copyright © 1998 IstriaNet.org, USA